Revista presei

4 mai 2020

Educația universitară în fața provocărilor noului context educațional online. Experiența studenților din UVT

Contextul educațional actual a obligat mediul universitar la o adaptare rapidă a formatelor educaționale la noile realități. Starea de urgență, instituită cu regulile stricte de distanțare fizică, a necesitat o reacție de adaptare a universităților. Transferul activităților didactice în mediul online s-a produs foarte rapid și a obligat actorii implicați –  universitatea ca instituție, cadrele didactice și studenții – la eforturi susținute pentru a-și continua activitatea.

În acest context, Universitatea de Vest din Timișoara, prin Departamentul de Sociologie al Facultății de Sociologie și Psihologie, a inițiat un prim studiu despre modul în care activitățile didactice se desfășoară în regim online. Studiul a fost realizat în perioada 3-13 aprilie 2020, la aproximativ 3 săptămâni de la transferul total al activităților didactice pe platforme online. Au răspuns chestionarului un număr de 1417 studenți de la toate cele 11 facultăți din UVT, reprezentând aproape 10% din numărul total de studenți ai universității.

În ceea ce privește implicarea studenților în activitățile didactice, rezultatele arată că studenții țin cont, într-o mare măsură, de feedbackul primit din partea cadrului didactic. Gestionarea preponderent individuală a sarcinilor academice, fără a beneficia de avantajele unui contact direct, face ca nevoia studenților de a primi feedback la rezultatele activităților academice să fie mai mare.

În același registru interpretativ se află și alte două rezultate ale studiului. Studenții declară într-o măsură relativ ridicată că se consultă cu colegii în privința realizării temelor primite, dar și că apelează într-o mai mică măsură cadrul didactic pentru consultații, față de perioada cursurilor convenționale.

O treime dintre elevii din Timiş învaţă online. Unde sunt cele mai mari probleme?

Elevii din judeţul Timiş se conformează noii forme de învăţământ. 75% dintre ei folosesc în acest moment platforma online când vine vorba de studii. Probleme sunt în special în mediul rural, unde nu toţi elevii beneficiază de tehnologia necesară, însă Inspectoratul Școlar Județean face eforturi din acest punct de vedere pentru a asigura tuturor elevilor accesul la învăţământul online.

75% dintre elevii din judeţul Timiş au făcut lecţii online în ultima lună şi jumătate, anunţă inspectorul şcolar general, Marin Popescu, 15% au utilizat acest sistem parţial şi 10% nu au utilizat mijloace de comunicare online. În total, 63.637 de elevi, preşcolari, şcolari şi postliceu s-au conformat noii forme de învăţământ.

Marin Popescu, inspectorul şcolar general, recunoaşte că judeţul Timiş nu a fost pregătit din punctul de vedere al resurselor pentru acest timp de învăţământ şi a trebuit să se adapteze din mers situaţiei. Sincope există în special în mediul rural, unde nu toţi copiii beneficiază de resurse informatice.

„Nu am făcut o trecere de la învăţarea faţă în faţă la învăţarea online. Dar mulţumesc colegilor mei profesori pentru efortul pe care l-au depus pentru a se adapta la această situaţie nouă. Cred că sănătatea tuturor este mai importantă decât orice. Trebuie să recunoaştem că am avut o sincopă din punct de vedere al învăţării online. Vorbim aici de inechitate rural-urban din perspectiva echipamentelor informatice, atât la nivelul elevilor, cât şi al profesorilor, vorbim de un nivel diferit de competenţe digitale atât pentru elevi cât şi pentru profesorii din mediul urban şi rural, vorbim de lipsa resurselor şi aici mă refer la internet şi la echipamente informatice.”, a precizat Marin Popescu, inspector şcolar general.

ALUMNI UVT - Paul Radu este jurnalist, fondator și coordonator al Rise Project și OCCRP, absolvent UVT

Știrea că un jurnalist român, co-fondator al unei organizații globale pentru jurnalismul de investigație, a primit premiul Skoll în valoare de 1,5 milioane dolari, a circulat în toată presa din România. E vorba despre Paul Radu care a înființat în 2006, împreună cu Drew Sullivan, Organized Crime and Corruption Reporting Project-OCCRP, precum și Rise Project în România împreună cu gazetari autohtoni. Performanța în jurnalismul de investigație a lui Paul Radu și a echipei sale extinsă pe cinci continente, a produs cutremure în guverne și în companii corupte. Rise Project a dezvăluit afacerile lui Liviu Dragnea din Brazilia, filierele exploatării lemnului, farmaciile-fantomă, afacerile „băieților deștepți” din energie, iar recent, achizițiile suspecte de măști sanitare. Mereu ponderat, avantajat de figura sa de scandinav rătăcit printre români, fostul student la Facultatea de Jurnalistică a UVT din Timișoara cucerește teritorii și prin trainiguri, conferințe, demonstrații, în cea mai dificilă zonă a profesiei, jurnalismul de investigație.Printre multe alte premii, a fost și laureatul Societății Timișoara în orașul studenției sale. Dialogul e realizat pe Zoom în întâmpinarea Zilei Libertății Presei sărbătorită în 3 mai.

Europa Liberă: Ce este acest premiu și ce face OCCRP, în traducere Proiectul pentru Raportarea Crimei Organizate și Corupției, organizația care l-a primit anul acesta?

Paul Radu: „Premiul primit de noi de la Fundația Skoll se acordă pentru antreprenoriat social, iar noi îl vom destina dezvoltării rețelei de jurnalism de investigație pe care am fondat-o acum 14 ani. E voba de OCCRP, rețea pornită din estul Europei, din România și Balcani, ajungând azi una dintre cele mai mari reuniuni de jurnaliști de investigație la nivel global. Banii sunt pentru profesionalizarea acestei rețele. OCCRP a fost fondată de jurnaliști, inițial de mine și de Drew Sullivan, iar noi, neavând la început experiență antreprenorială, am format un board unde am angrenat și oameni de afaceri de nivel european sau chiar global, și încet-încet am început să învățăm și să punem o bază solidă acestei rețele care fusese o rețea informală de schimb de informații jurnalistice. A funcționat bine chiar și informal, am făcut câteva investigații pe crimă organizată în România, în Rusia, în America Latină, în Africa, însă, ca să devii cu adevărat eficient în munca asta, trebuie să ai un plan de dezvoltare. Noi avem acum o strategie pe următorii trei ani, iar strategia va fi ajutată de banii din premiul Fundației Skoll*”.

Yuval Noah Harari: Cum va arăta omul secolului XXI post-coronavirus. Apariția unei clase muncitoare inutile

Istoricul și filozoful Yuval Noah Harari explică într-un interviu recent pentru Deutsche Welle modul în care deciziile pe care le luăm astăzi cu privire la COVID-19 ne vor schimba viitorul. Potrivit filozofului, autor al volumelor „Sapiens”, „Homo Deus” și „21 de lecții pentru secolul XXI”, cel mai mare pericol în acest moment nu este virusul în sine. Omenirea are toate cunoștințele științifice și instrumentele tehnologice pentru a învinge virusul. Problema cu adevărat majoră este lupta cu propriii demoni, cu propria noastră ură, lăcomie și ignoranță. În aceste timpuri cu atât mai important este ca oamenii să discearnă adevărul în mijlocul tuturor teoriilor conspirației, mai spune Yuval Harari.

În ceea ce privește pericolul instalării sistemelor de supraveghere care să ne zguduie civilizația, Yuval Harari consideră că nu este complet în afara controlului nostru, cel puțin într-o democrație.

„Votăm în favoarea anumitor politicieni și a partidelor care fac politicile publice. Deci, avem un oarecare control asupra sistemului politic. Chiar dacă nu au existat alegeri în această perioadă, politicienii răspund în continuare la presiunea publică. Dacă publicul este îngrozit de epidemie și dorește ca un lider puternic să preia controlul, atunci îi permite unui dictator mult mai ușor să facă exact asta, să preia controlul. Dacă, pe de altă parte, publicul pune presiune când un politician merge prea departe, atunci tot publicul poate opri evoluțiile cele mai periculoase”, spune istoricul.

Propunerea unui laureat Nobel: Premiu de 1 miliard de lire pentru cercetarea Covid-19 / Miza financiară ar funcționa mult mai bine pentru dezvoltarea de metode de testare în masă

Universitățile ar trebui să fie încurajate să colaboreze mai mult în cercetarea referitoare la noul coronavirus printr-o miză financiară majoră, cum ar fi un premiu de 1 miliard de lire sterline pentru oricine va produce și livra un test capabil să fie folosit pe 10 milioane de persoane pe zi, potrivit laureatului Nobel Paul Romer, citat de Times Higher Education. Acesta face trimitere la exemplul Proiectului Manhattan, prin care au fost produse primele bombe nucleare, în cel de-al doilea război mondial, pentru a exemplifica ce poate face o susținere financiară majoră pentru accelerarea cercetării.

În 2018, Paul Romer, fost economist șef în cadrul Băncii Mondiale, a primit împreună cu William Nodhaus premiul Nobel pentru integrarea inovațiilor tehnologice în analiza macroeconomică pe termen lung.

El a declarat pentru sursa citată că lipsa unor testări suficiente pentru Covid-19, în SUA și în alte țări, este cauzată în parte de lipsa unor mize financiare substanțiale pentru a produce acele teste și pentru a investi în metode de testare mai eficiente. El a afirmat că un premiu de un miliard de lire sterline ar determina universitățile să caute noi soluții pentru acest eșec al pieții.

Așa cum s-a întâmplat în Proiectul Manhattan, cand unor oameni de știință care au obținut o reacție în lanț în laboratorul unei universități li s-a cerut să construiască o bombă nucleară, a arătat Romer, “acum e nevoie să luăm munca laboratoarelor universitare și să îi dăm proporțiile unui sistem de producție capabil să producă milioane de teste pe zi”.

Un astfel de premiu financiar ar fi mult mai eficient, a spus el, decât este coordonarea cercetării internaționale. Iar costul este nesemnificativ, comparativ cu pagubele economice colosale produse de pandemie.

Educația românească, în faza când e obligată să fie “regândită pentru era digitală” – ce spune un studiu al Parlamentului European

Când a anunțat, sâmbătă, că profesorii vor urma cursuri de formare pentru predarea online după încheierea anului școlar, ministrul Educației Monica Anisie a stârnit un val de reacții care-au descris starea de haos în sistemul educațional românesc, forțat de aproape 2 luni să se “descurce” pe Internet. Dezbaterea locală despre școala online contrastează profund cu argumentele sistematice din încă un studiu european ce argumentează că și elevii, și cei care îi îndrumă trebuie să se adapteze transformărilor digitale pentru că așa cer societatea, provocările globale, piața muncii. Studiul, intitulat “Regândirea educației în era digitală” și dat publicității la sfârșitul lunii aprilie, e cu atât mai relevant cu cât, deși proaspăt apărut, a fost elaborat înainte de izbucnirea pandemiei Covid-19, care a obligat școlile lumii să treacă pe online.

Mult mai limpede decât discuția publică din România este studiul despre tranformarea educației în era digitală, dat publicității de Parlamentul European zilele trecute. Acesta oferă o poziție tranșantă și care nu ține seama de conjunctura pandemiei:

“Regândirea educației în era digitală trebuie să fie o chestiune centrală pentru decidenții actuali”, iar motivele esențiale sunt:

1. Doar educația poate produce o forță de muncă pregătită pentru slujbele viitorului și pentru o piață a muncii în schimbare. Regândirea educației în era digitală constituie o precondiție pentru competitivitatea Europei pe plan global, pe viitor

2. Doar educația poate oferi precondițiile incluziunii sociale și participării egale a cetățenilor europeni în democrația digitală. Regândirea educației este un mijloc de garantare a valorilor europene (egalitate, democrație, statul de drept).

 

Profilul profesorului român: femeie, 43 de ani, absolvent de licenţă, are normă întreagă şi de 17 ani lucrează în învăţământ

Profilul demografic al profesorului român a fost conturat în Raportul naţional TALIS 2018, publicat pe 1 mai 2020 de către Centrul Naţional de Politici în Educaţie. Pe baza datelor obţinute din România, cei mai mulţi profesori sunt de sex feminin, vârsta medie este de 43 de ani, majoritatea sunt absolvenţi de licenţă, au normă întreagă, predau la o singură şcoală şi lucrează, în medie de 17 ani în învăţământ, din care 11 ani au fost petrecuţi într-o singură şcoală. Faţă de raportul anterior, TALIS 2013, autorii remarcă scăderea procentajului profesorilor cu vârsta sub 30 de ani, de la 14 la 9%.

Față de studiul TALIS desfășurat în 2013 pot fi evidențiate următoarele schimbări în ceea ce privește profilul profesorului din învățământul gimnazial din România:

  • Procentajul femeilor în rândul profesorilor de gimnaziu a crescut de la 69% la 73%;
  • Vârsta medie a profesorilor din învățământul gimnazial a crescut de la 42 la 43 de ani;
  • Procentajul profesorilor cu vârsta sub 30 de ani a scăzut de la 14% la 9%;
  • Procentajul profesorilor angajați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată a crescut de la 69% la 73%;
  • Procentajul profesorilor de gimnaziu angajați în învățământ cu normă întreagă a scăzut de la 92% la 89%;
  • Procentajul profesorilor din învățământul gimnazial care au absolvit studii universitare de master a crescut de la 26% la 36%.

Satul meu în carantină: Sacoșu Turcesc - Timiș

Continuăm călătoria. După Vama Nădlac (scena primului episod din cadrul miniseriei video EuRoPandemic) și Câmpulung Moldovenesc (scena celui de-al doilea), poposim în satul Sacoșu Turcesc.

La final de martie, vestea cădea ca un trăznet în această localitate cu o mie de locuitori din județul Timiș. Cazuri de coronavirus erau confirmate în primăria locală, toată instituția intra în izolare, iar localitatea se auto-propunea pentru carantină.

Intrările și ieșirile din Sacoșu Turcesc erau blocate de filtre ale poliției. Nimeni nu intra sau ieșea decât condiționat, în funcție de anumite criterii.

Am ajuns în satul timișean în prima jumătate a lunii aprilie. Cum arată și ce simte o așezare pustie, cu oameni baricadați în casele lor?

Un localnic, narator nimerit al timpurilor pe care le traversăm, a fost de acord să ne povestească. A refuzat să fie filmat – dar vocea lui ne însoțește călătoria pe străzile Sacoșului, unde vremea COVID-19 le readuce aminte oamenilor de vremea holerei.

Relatarea fără chip nu e doar un fundal audio necesar pentru niște imagini filmate. Ea exprimă temeri, speranțe și disperări comune, adresând întrebări pe care inevitabil și le pune fiecare.

Țările europene care vor relaxa restricțiile de luni

Pe măsură ce rata de infecție cu coronavirus începe să scadă în unele țări europene, autoritățile au decis relaxarea restricțiilor anti-COVID, începând cu data de 4 mai.

Potrivit Business Insider, preluat de Digi24.ro, guvernele acestor state au avertizat, însă, că procesul de relaxare va fi lent și vor impune din nou măsurile de siguranță la primul semn de creștere al cazurilor de infectare cu noul virus. 

Germania

Germania va redeschide locurile de joacă, muzeele şi bisericile începând de luni, după ce, la sfârșitul lunii aprilie au fost redeschise unele magazine cu o suprafață mai mică de 800 de metri. De asemenea, și școlile din unele landuri se vor redeschide treptat tot cu data de 4 mai.

Cancelarul german a avertizat că Germania a realizat până acum doar un succes fragil împotriva epidemiei. Amintind că nu există încă un vaccin împotriva noului coronavirus, ea le-a cerut compatrioţilor săi să dovedească în continuare prudenţă extremă.

Italia

Italia va renunţa de luni la o serie de măsuri împotriva noului coronavirus. Italienii vor putea ieși din case să facă sport în apropierea zonei în care locuiesc. De asemenea, parcurile și grădinile se vor redeschide luni, iar localnicii își pot vizita rudele aflate în aceeași regiune. Şcolile se vor redeschide în septembrie, iar restaurantele şi barurile își vor aștepta clienții abia din luna iunie, potrivit DW.com.

Un set de noi recomandări prezintă o foaie de parcurs pentru redeschiderea în siguranță a școlilor

UNESCO, UNICEF, PAM și Banca Mondială au publicat noi recomandări privind redeschiderea în siguranță a școlilor, după ce închiderea acestora a afectat aproape 1,3 miliarde de elevi din lumea întreagă.

Agențiile avertizează că închiderea masivă a instituțiilor de învățământ ca răspuns la pandemia de COVID-19 prezintă un risc fără precedent pentru educația și bunăstarea copiilor, mai ales în cazul copiilor celor mai marginalizați, cărora școala le oferă acces la educație, servicii de sănătate, siguranță și hrană. Recomandările prezintă sfaturi practice adresate autorităților naționale și locale cu privire la garantarea siguranței copiilor în momentul revenirii acestora în școli.

„Adâncirea inegalităților, sănătatea precară, violența, exploatarea copiilor prin muncă și căsătoriile timpurii sunt doar câteva dintre pericolele pe termen lung ce amenință copiii care nu au acces la școală”, a declarat Henrietta Fore, directorul executiv al UNICEF. „Știm că, cu cât stau mai mult copiii departe de școală, cu atât șansele să o reia vreodată sunt mai mici. Dacă nu includem printre priorități redeschiderea școlilor, atunci când se va putea realiza acest lucru în siguranță, este posibil să asistăm la un regres devastator al progreselor din domeniul educației”.

Copyright © 2018 DCIMI – Departamentul de Comunicare, Identitate și Imagine Instituțională