Revista presei

24 iulie 2020

OFICIAL AFTERMOVIE - Ceremonia de absolvire UVT 2020

„Sunteți irepetabili! Adică unici și de neprețuit.” – Marcel Iureș, DHC UVT
 

Universitatea de Vest Timișoara a organizat ceremonia de absolvire dedicată promoției UVT 2020, sâmbătă, 18 iulie, începând de la ora 18.00, în Piața Libertății, în condiții de securitate și cu respectarea regulilor de distanțare anti-Covid19.

Spațiul din fața scenei de spectacol a avut o capacitate de 500 de locuri, cu respectarea regulilor legale de păstrare a distanțării fizice.

Manifestarea a fost organizată, în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local Timișoara, dar și cu TVR Timișoara, BCR, Flex, Atos, Nokia, Hella și Continental, live, în Piața Libertății, dar și online, prin aplicația Zoom și distribuită prin social-media.

Simultan cu desfășurarea evenimentului live (față în față), unde s-au aflat maxim 500 de absolvenți, alți peste o mie, studenți și dascăli, au participat la eveniment în mediul online, ca și alți invitați ai UVT.

În mesajul său rectorul Marilen Pirtea a spus:

”Noi la UVT suntem altfel. Iată că am găsit un format corect și eficient ca să fim  aici împreună în această perioadă dificilă. E un moment unic atât pentru noi ca universitate, cât şi pentru dumneavoastră ca şi absolvenţi.

Sunteţi o promoţie specială. E o ceremonie care se desfășoară atât live, cât şi digital. Sunteţi prima generaţie care a absolvit în vremuri grele. Tot o premieră este faptul că noi, împreună, studenţi şi dascăli, am dat un examen umăr la umăr: examenul digitalizării.

Nu e uşor peste noapte să treci de la învăţământul faţă în faţă, la unul online, să predai, să examinezi, să comunici şi să schimbi toată paradigma educației de pe o zi pe alta.

Îi felicit pe colegii, cadrele didactice, care s-au descurcat foarte bine în acest examen. L-am absolvit împreună și le mulțumesc. Au fost probleme, dar am găsit soluții și am mers mai departe și iată-ne astăzi aici, trăim bucuria de a fi împreună.

Noi, dascălii, alături de studenți, am pășit în viitorul educației, un viitor al mixului între învățământul față în față și online. Sunteți un model, așa veți fi reținuți în memoria istoriei”.

 

Devino profesor ambasador în campania Vreau la școală! Salvați Copiii și întreaga comunitate de profesori din România așteaptă soluțiile pe care le crezi potrivite pentru Educație

„Fii, alături de mulți alții, vocea celor care nu se pot face auziți!”, acesta este mesajul lansat joi, 23 iulie 2020, în conferința online Sunt profesor, Vreau la Școală!, organizată de Salvați Copiii România. Devino cadru didactic ambasador al campaniei Vreau la şcoală și împreună putem salva educaţia copiilor. Trimite măsurile educaţionale pe care le-ai implementat cu succes şi inspiră şi alţi profesori şi comunităţi locale să facă o schimbare!

Implicarea noastră, a tuturor, determină creşterea finanţării educaţiei, singura cale prin care toţi copiii au acces, în mod egal, la educaţie.

Edupedu este partener media în această campanie, iar unele dintre mesajele trimise de profesori vor fi publicate pe edupedu.ro.

Ce trebuie să faci:

  1. Alege măsurile educaționale pe care le-ai implementat cu succes în această perioadă în şcoala ta sau în clasa ta.
  2. Prezintă aceste măsuri în fața camerei, într-un video de 3 – 5 minute.

În cadrul clipului, poţi răspunde la întrebările de mai jos:

  • Care au fost problemele pe care le-au avut copiii în timpul izolării?
  • Au avut acces la internet, tablete şi lecţii online? Au ştiut şi putut să le folosească?
  • Cum credeţi că i-a afectat lipsa şcolii timp de mai mult de 3 luni?
  • Ce măsuri aţi implementat pentru a-i ajuta pe copii să parcurgă materiile cu succes de la închiderea școlilor?
  • Credeţi că îi ajută lecţiile de recuperare pe parcursul verii?
  • Vor copiii să se întoarcă la şcoală, să înceapă şcoala?
  • Cum credeţi că ar trebui pregătită şcoala astfel încât să poată primi copii?
  • Ce măsuri de succes, din cele implementate de dumneavoastră, sau altele, propuneţi să fie implementate şi de autorităţi la nivel național?
  1. Încarcă acest clip în această pagină, apăsând butonul Upload.
  2. Echipa Salvaţi Copiii va verifica clipul şi va posta pe canalele social media Salvaţi Copiii o selecţie cu materiale video potrivite campaniei. Echipa Salvaţi Copiii îşi rezervă dreptul să editeze, selecteze şi posteze doar o parte dintre materialele video primite.
  3. După ce clipul tău este postat pe canalele Salvati Copiii, îl poţi reposta (dând share) şi pe pagina ta de Facebook folosind hashtag-ul #VREAULASCOALA
  4. Îndeamnă şi alte cadre didactice să îşi transmită experiența proprie și metodele ori măsurile educaționale pe care le-au implementat pe perioada izolării sau acum pentru a susţine copiii să recupereze materiile pierdute.

COVER STORY - Putem avea dezbatere online!

Am văzut în ultima vreme mai multe cazuri de profesori care se plâng că, în lipsa contactului direct cu și între elevi sau studenți, le este imposibil să mențină acea atmosferă de schimb fertil de idei esențială pentru un bun proces educațional. Acești oameni sunt profesori de toate nivelurile, de la clasele primare până la universități.

Aparent le-am putea da dreptate. În definitiv, problemele cauzate de trecerea în online în vremea pandemiei sunt arhicunoscute. Însă specialiștii nu se mulțumesc să afirme că nu a existat dezbatere online, ei spun chiar că nu poate exista dezbatere (serioasă) online. Și de-aici opiniile noastre se despart.

Știm, deci, că este eminamente posibil să dezbați la distanță, inclusiv mari teme filosofice, precum și că tinerii și copiii sunt capabili și dornici să interacționeze online. Atunci, ce nu se leagă? Ce au discuțiile pe rețelele de socializare și nu au discuțiile didactice?

Când Erasmus le scria amicilor săi, aceștia nu răspundeau în timp real. Când se discută încotro să meargă Linux, discuțiile pot dura săptămâni sau luni. Am reclamat odată un bug mic, dar bizar, în LiberOffice și de ani de zile primesc update-uri. Pe Facebook pui o postare dimineața și primești comentarii toată ziua. Chiar și în schimbul de mesaje scrise poți zice „brb” (be right back) și te oprești să faci o treabă. Sau „gtg” (gotta go) și dispari pentru mai multă vreme. Sau ce mai zic tinerii în ziua de astăzi. Eu, de exemplu nu zic uneori nimic, dar prietenii mei sunt obișnuiți că nu răspund pe loc.

Așadar, putem să dezbatem mult și cu relativă ușurință, atâta vreme cât vorbim pe rând. Foarte pe rând.

Și cum ar arăta asta practic? Țineți cont că nu sunt nici pedagog, nici student. Nu faceți ce sugerez mai jos fără să vă întrebați copiii pe unde hălăduiesc ei online, care sunt practicile și regulile lor de discuții.

Ca exemplu, pentru cei de vârsta mea, plus-minus 15 ani, aș face un grup dedicat de Facebook, invizibil din afară, și aș stabili o regulă: se discută o singură temă odată. Cine, cum și ce rol joacă depinde de decizia fiecărui pedagog.

Un asemenea aranjament ar avea autoritate (profesorul este administrator). Ar avea note (pe baza comentariilor care ar ține loc de activitate la oră). Ar avea concurență între elevi (ați văzut vreodată o dezbatere pe Internet, sper). Ar avea, în funcție de nevoi, poze, video, documente editabile simultan etc.. Ar avea interacțiune și, mai greu, lucru de echipă.

Vreau să fiu bine înțeles: problema alegerii unei platforme nu este una tehnică, nu este vorba (prea mult) de caracteristicile tehnice. Platformele de socializare au ani de zile de experiență în urma lor și nu o să descoperiți, într-o simplă documentare de câteva ore, noul Facebook. Problema este una de adaptabilitate, de adaptare cât mai ușoară. De aceea platformele pe care le folosesc deja tinerii și formele în care le folosesc sunt punctul de pornire al deciziei.

Dacă sunt studenți, poate preferă Slack. Dacă sunt axați pe vizual, poate Instagram. Faceți o oră de dirigenție cu ei și rugați-i să vă povestească. Sau poate că există și soluții sincrone. Vă luați cu toții câte un avatar în World of Warcraft și refaceți războaiele dintre Atena și Sparta – dar deja speculez prea tare. Ideea este că, de data asta, ei știu mai bine și vă puteți inspira din experiența lor.

Evident, o dezbatere asincronă, indiferent de platformă, cu greu poate fi înghesuită într-o ședință de 50 de minute. Ar vorbi toată lumea odată și ar ieși o cacofonie. Dezbaterii îi trebuie lăsat un timp care, posibil, se măsoară mai degrabă în zile și nu în ore.

SCENARIUL ANULUI ȘCOLAR HIBRID Randamentul elevilor, la 50%. Cursurile online, imposibile la I - IV

Randamentul de instruire a elevilor în metoda “şcolii online” este la jumătatea randamentului elevului în metoda şcolii clasice, a declarat preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Simion Hăncescu.

“Toată lumea recunoaşte că nu poate fi înlocuită învăţarea clasică. Dacă nu este profesorul faţă în faţă cu elevul, randamentul e undeva la 50%. Şi asta nu e numai la noi, ci pe toată planeta, toată lumea recunoaşte că învăţarea clasică este singura care trebuie să rămână şi, indiferent unde va ajunge tehnologia, trebuie ca elevii să vină la şcoală, pentru că nu vor reuşi, randamentul e mic. Dacă nu interacţionezi direct cu elevul, să-l întrebi dacă a înţeles sau nu a înţeles, va fi complicat să faci treaba asta la distanţă, va fi aproape imposibil”, a apreciat preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, pentru Agerpres.

Liderul sindical a subliniat şi că este imposibil de implementat învăţământul online până la clasa a IV-a.

“Va fi problema cu clasele I-IV, sau clasa pregătitoare şi clasele I, II, III, IV, pentru că nu se poate pune problema învăţării online la aceşti copii. Ne gândim că e vorba de a-i învăţa primele lucruri legate de scriere, să-i înveţi pe copii liniuţe sau bastonaşe e imposibil s-o faci online. Va fi imposibil. Aici nu cred că are cineva o soluţie în acest moment, pentru că nu cred că va fi învăţare online”, a precizat Simion Hăncescu.

De asemenea, acesta a atras atenţia că introducerea învăţământului online la începutul anului şcolar ridică probleme diferite, deoarece, spre deosebire de aplicarea lui în această primăvară, când a debutat pandemia, la începutul anului şcolar accentul va fi pus pe predare, nu pe recapitulare.

“Legat de cei care dau examene de admitere, mă refer la elevii de clasa a VIII-a şi cei de clasa a XII, care au examenul de Bacalaureat: dacă în semestrul al doilea al anului şcolar care s-a încheiat am discutat de recapitulare sau consolidare, acum lucrurile se complică, pentru că discutăm de predarea de noi noţiuni. Iar atunci când discuţi de predare trebuie să te asiguri că toţi elevii din această ţară pot participa la actul de predare, pentru că se trezeşte un elev la examen că a primit subiect dintr-o lecţie la care n-a putut să participe sau poate demonstra că n-a avut nici tabletă şi nimic. Atunci ce vină are acel copil?”, a menţionat Simion Hancescu.

De ce aleg tinerii romani sa plece la studii in strainatate. Sunt ademeniti de specializari pe care nu le gasesc la noi, dar costurile ridicate pot duce la abandon

Anual, numarul tinerilor care aleg sa plece la studii in strainatate este in continua crestere. Tot mai multi elevi aleg cursurile unor scoli superioare de peste granita in detrimentul celor din tara. Motivele tin atat de specializarile puse la dispozitie de universitatile din afara, cat si de oportunitatile oferite dupa absolvirea studiilor.

Am stat de vorba cu cativa studenti care au ales sa isi continue studiile in afara tarii si am aflat ce trebuie sa ai in vedere atunci cand iei o astfel de decizie.

Maria Pirscoveanu este studenta la Hotelschool The Hague, in Olanda. Studiaza la un profil de management hotelier care dureaza 4 ani. Mai are un an de studiu pe care il va face online, din cauza pandemiei. “Am ales sa merg acolo pentru ca facultatea e in primele 5 din lume in industria ospitalitatii. La noi nu se gaseste domeniul asta la nivel ridicat si mi-am dorit oricum sa plec din tara facand neaparat domeniul hotelier. Am avut si o prietena care a terminat exact aceeasi facultate, deci stiam multe despre ea”, spune studenta.

Radu Pavel va incepe din toamna cursurile la o facultate din Olanda. A ales sa plece la studii in strainatate pentru ca acestea ii ofereau o oportunitate majora. “Decizia mea de a merge la facultate in strainatate a fost una subiectiva pentru ca am vrut sa fac drept pe jurisdictie internationala, nu doar pe a Romaniei, ca sa pot sa profesez in toata lumea. Nici nu pot sa spun ca am fost multumit de calitatea sistemului de invatamant din Romania si am vrut mai mult. Asa ca m-am interesat si am ajuns la concluzia ca e altceva acolo”.

 

Ana-Maria Petcu, consilier educational la Universalia, sunstine ca, pe langa cele doua motive care tin de calitatea sistemului de invatamant si specializarile pe care le ofera universitatile din afara se mai adauga si opotunitatile pe care le au studentii dupa absolvire. “Multi elevi pleaca cu gandul de a ramane cel putin cativa ani acolo si de a intra pe o piata a muncii mai competitiva. Vorbim de aceasta generatie Z care beneficiaza de o cu totul alta deschidere. Generatia care vrea sa profite din plin de aceasta deschidere, de avantaje materiale, de calitatea invatamantului dar si de oportunitatile de cercetare”.

Cum va arăta spitalul pentru copii ridicat de Dăruiește Viață

Primul Spital Național de Copii pentru Cancer, Boli Grave și Traume ridicat din donații de asociația Dăruiește Viață prinde formă și culoare. În interiorul șantierului au fost amenajate camere de probă care conțin absolut tot: de la mobilier la prize, pentru a vedea dacă e ceva care încurcă sau lipsește și astfel să poată fi ajustat din timp.

Asociația Dăruiește Viață a finalizat amenajarea primelor camere de probă din Spitalul de Oncologie și Radioterapie Pediatrică. Construcția acestuia este finanțată din donațiile a peste 350.000 de oameni și mai mult de 4.000 de companii (până în acest moment).

Camerele de probă au fost amenajate în interiorul șantierului, pe baza proiectului realizat de echipa de arhitecți. În aceste spații au fost implementate cele mai mici detalii, de la mobilier, până la prize, cabluri, conectori etc. exact așa cum vor fi în forma finală.

Reprezentanții asociației Dăruiește Viață explică de ce e nevoie de camerele de probă:

Unul din obiectivele noastre cu acest Spital este să creăm spații care să deservească atât pacientul și familia sa, cât și personalul medical. Spații în care cei mici să-și poată continua copilăria, iar părinții lor să nu mai fie nevoiți să doarmă pe un scaun, lângă pat. Spații care să fie gândite astfel încât să ușureze sarcinile zilnice ale personalului medical pentru ca aceștia să se concentreze pe tratarea micuțului pacient. În această etapă camerele de probă ne ajută să facem ajustările necesare pentru a ne asigura că totul este la locul lui și că este gândit pentru a fi utilizat la potențial maxim. Că fiecare echipament are o priză corespunzătoare, că mobilierul este executat perfect pentru a acomoda nevoilor celor care îl folosesc, că producția elementelor poate fi eficientizată etc.

DISPORA - „Mai bine rămâneam în România” Un cuplu de români care lucrează la căpșuni în sudul Spaniei vorbește despre regrete și despre așteptările cu care a plecat din țară în urmă cu 17 ani

Sorin a venit s-o ia cu mașina pe soția lui, Flori, care muncește într-un câmp de căpșuni din Palos de la Frontera, și colegii ei îi oferă o bere rece – ziua de muncă se încheie de obicei la umbra garajului. Dar Sorin e supărat; n-are chef de glume și de râsete astăzi. Chipul i s-a întunecat și nu vorbește cu nimeni. Bunica lui a murit azi-noapte și el nu va fi acolo, alături de mama lui, care a rămas singură în România, după ce anul trecut a murit și tatăl lui.

Cel mai apropiat zbor ar fi la Sevilla, la 100 de kilometri distanță. Chiar dacă ar găsi bilet de avion de pe o zi pe alta până la București, ar trebui să ajungă apoi cu trenul la Uricani, pe Valea Jiului, și n-ar sosi la timp pentru înmormântare.

Sorin are 44 de ani și a studiat economia la Universitatea din Petroșani, unde a ținut doi ani contabilitatea la o firmă. Avea 25 de ani când s-a hotărât să plece în Anglia, în 2002, la fel ca mulți alți tineri din oraș, cu un pașaport fals. Poliția britanică l-a prins pe aeroportul Heathrow din Londra și l-a trimis înapoi în Germania, de unde zburase. A petrecut o noapte în arest, apoi poliția germană i-a dat o foaie de drum și l-a trimis în România cu trenul.

A coborât la Essen și a stat o lună într-un apartament, împreună cu alți români din Valea Jiului care lucrau în construcții la negru. N-avea bani, nu-și găsea de lucru și trebuia să-și plătească datoriile – cumpărase biletul de avion și pașaportul fals cu bani împrumutați.

 

CULTURA & OPINII - Mărturia unei învățătoare care a reluat predarea pe 1 iulie: Copiii de clasa I a trebuit să-i iau din nou cu primele litere, au uitat ce au învățat în semestrul 1 / Cum se va recupera, se va face tot online? Facem recuperarea recuperării?

“Sunt învățătoare la o școală gimnazială, și în același timp lucrez cu copiii în cadrul programelor A doua șansă și Școală după școală, în cadrul Salvați Copiii”, și-a început prezentarea învățătoarea Gabriela Popescu. Prezentă în conferința online “Vreau la școală!”, aceasta a explicat că a reluat la 1 iulie predarea, cu copiii din medii defavorizate, în cadrul acestor programe.

Mi-am dat seama că de fapt aceste luni de repaus total au un impact negativ asupra lor, în sensul că foarte mulți dintre ei au uitat ce au învățat în semestrul 1. Practic, copiii de clasa I eu a trebuit să îi iau din nou cu primele litere, cu primele adunări, cu numărătoare, deci să mă întorc de unde am plecat la începutul anului școlar, în toamna trecută“, a declarat astăzi, 23 iulie, învățătoarea Gabriela Popescu, în cadrul conferinței online “Vreau la școală!” organizată de Salvați Copiii România, în parteneriat cu Edupedu.ro.

ABONARE - Dacă ai primit Revista Presei UVT din bunăvoința unui prieten și ai regăsit aici informații utile, te poți abona oricând accesând link-ul de mai jos

Copyright © 2018 DCIMI – Departamentul de Comunicare, Identitate și Imagine Instituțională