Revista presei

11 iunie 2020

Mecanismele de finanțare ale universităților publice din România sunt învechite, prăfuite și necesită o analiză de profunzime

Consortiul “Universitaria”, format din cele mai importante cinci universități din România, cere Ministerului Educației și Cercetării să aplice mai multe măsuri care să îmbunătățească sistemul actual de finanțare a universităților publice. Acest sistem se bazează – potrivit unui comunicat al consorțiului, emis miercuri – pe mecanisme “învechite, prăfuite” și care trebuie schimbate rapid, printr-o “reformă profundă”, așa încât educația să se ridice la nivelul tendințelor internaționale și al nevoilor de pe piața muncii.

Cele cinci universități membre ale consorțiului – Academia de Studii Economice din București, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea din București, Universitatea de Vest din Timișoara – cer soluții pentru programele cu dublă specializare, dar și pentru programele de studii și specializările care generează absolvenți mai degrabă pentru cariera didactică.

Conducerea Asociaţiei TM 2021, în şedinţă furtunoasă. La final, impresia pipei păcii şi o serie de decizii de urmat

Miercuri a fost ziua cea mare pentru conducerea Asociaţiei Timişoara 2021, care se ocupă de implementarea programului pentru Capitală Europeană a Culturii. Board-ul organizaţiei s-a reunit în şedinţă, iar cei prezenţi au încercat să ajungă la un numitor comun, pentru a revigora situaţia destul de puţin fericită a proiectului şi a pune de acord cei doi poli de conducere ai organizaţiei, directorul executiv, Simona Neumann, şi preşedintele consiliului director, Horaţiu Rada.

Târziu, după ora 22, concluziile şedinţei au fost trase, în cadrul unui comunicat de presă, de primarul Timişoarei, în calitatea sa de… „subsemnatul, ca Primar al orașului capitală culturală, ordonator de credite al de departe principalului finanțator și ca Președinte de onoare al asociației”. Imaginea prezentată după întâlnire este una care doreşte să prezinte ajungerea la un anumit acord, pentru a linişti apele în organizaţie.

Concluziile trase, cele oficiale, anunţate de şeful administraţiei locale sunt în număr de şapte. Transparenţă mai multă, delimitarea clară a drepturilor şi obligaţiilor Consiliului Director şi cele ale componentei executive, plata salariilor angajaţilor şi colaboratorilor.

La aceiași oră cu şedinţa board-ului, dar în altă locaţie, la Complexul Bastion, mai mulţi artişti independenţi, organizatori de evenimente, s-au întâlnit pentru a discuta despre TM 2021. Surpriza a fost că la faţa locului au venit şi mai mulţi poliţişti şi jandarmi, care au venit să vadă despre ce e vorba, legitimându-i pe cei prezenţi şi anunţându-i că nu sunt permise protestele pe timp de stare de alertă. Întâlnirea a apărut după ce în mediul public timişorean au apărut mai multe proteste şi scrisori deschise ale unor angajaţi ai asociaţiei, în care spuneau că nu au mai fost plătiţi de luni bune. Până la urmă, chiar iniţiatorii întâlniri au recunsocut că prin numărul redus de participanţi evenimentul nu a fost unul de succes.

România nu știe ce-i fac absolvenții: e printre ultimele țări din UE, când vine vorba de monitorizarea carierelor pentru tinerii care ies de pe băncile școlii

Forurile europene au recomandat, în ultimii ani, ca țările-membre ale UE să pună la punct și să-și dezvolte sisteme de trasare a carierei absolvenților. Obiectivul este acela de a exista o înțelegere mai bună a peformanței tinerilor care ies de pe băncile facultății sau ale școlilor profesionale, să fie întărită calitatea programelor educaționale. Un nou studiu realizat la nivel european și dat publicității de Comisia Europeană luna aceasta arată că România printre ultimele state comunitare, când vine vorba despre astfel de programe.

Pentru ce e utilă trasarea carierei absolvenților:

să faciliteze verificarea calității programelor educaționale, în conformitate cu nevoile de pe piața muncii
pentru actualizarea și îmbunătățirea curriculumului, așa încât elevii să capete abilități relevante pentru angajare, pe o piață competitivă și în contextul inovării continue
să îmbunătățească programele de ghidare în carieră pentru studenți și absolvenții

Nevoia unor programe de trasare a carierei a fost subliniată de Comisia Europeană în 2016 și 2017 de Consiliu în 2017, când acesta din urmă a emis o Recomandare ca, până în 2020, țările membre să stabilească sisteme de trasare.

Un nou studiu al Comisiei Europene, intitulat “Mapping the state of graduate tracking policies and practices in the EU Member States and EEA countries”, publicat la aceasta, arată că România este mult în urma majorității țărilor europene, din acest punct de vedere.

Ce a constatat studiul:

Circa două treimi dintre țările membre au astfel de sisteme, pe când celelalte trebuie să ia măsuri considerabile dacă vor să recupereze terenul pierdut, în următorii cinci ani
Sisteme de trasare a absolvenților atât pentru universități, cât și pentru învățământ profesional există în 18 țări
Câte trei țări au aplicat măsuri de trasare a carierei doar pentru unul dintre cele două sisteme (universitate, învățământ profesional)
Două țări vor introduce astfel de sisteme în maxim 2 ani
România este una dintre cele două țări unde există unele activități în domeniu, dar nu la nivel de sistem. Cealaltă este Islanda (țară cu o populație cât a unui oraș mai mare din România)
În alte trei țări, un recent studiu realizat de Comisia Europeană a determinat autoritățile să înceapă să pună la unct sisteme naționale de trasare a absolvenților
În două țări nu există aproape nicio experiență relevantă în domeniu (Liechtenstein și Cipru).

ECONOMIE - Leonardo Badea, viceguvernator BNR: Reducerea inegalităţilor, un imperativ pentru resetarea economiei după criza pandemică

Pentru o lungă perioadă de timp, pe lista de priorităţi a liderilor aproape din toate statele lumii, vor rămâne între primele rânduri preocuparea pentru sănătatea populaţiei şi controlul efectelor pandemiei, precum şi pentru reconstrucţia economiei. Unul dintre motivele esenţiale pentru aceasta este că, aşa cum se poate deja observa din statisticile care au început să redevină disponibile, efectele pandemiei şi blocajele generate de aceasta agravează inegalităţile preexistente şi accentuează deteriorarea ţesutului social, element vital pentru viitorul comunităţilor în care trăim. Toţi am observat în această perioada a măsurilor dure de interdicţie privind circulaţiei persoanelor o acutizare a tensiunilor. Din cauza efectelor economice ale crizei, aceasta ar putea continua, adăugându-i-se creşterea polarizării sociale şi eroziunea sentimentului de apartenenţă (la comunitate), ceea este posibil să alimenteze în continuare neliniştea socială la nivel global şi regional.

Deşi poate părea surprinzător, pandemia pe care o traversăm acum nu este excepţională în exacerbarea inegalităţilor preexistente. De-a lungul istoriei (îndepărtate), acest scenariu s-a repetat nu de puţine ori. Un studiu publicat in luna mai 2020 de Davide Furceri, Prakash Loungani, Jonathan Ostry şi Pietro Pizzuto (cercetători din cadrul FMI şi Universităţii din Palermo), au studiat date privind cinci epidemii majore care au avut loc în ultimul secol şi care au afectat mai multe ţări/zone geografice. Autorii argumentează că, în medie, o astfel de epidemie majoră conduce la creşterea semnificativă şi persistentă a coeficientul gini al unei ţări (una dintre cele mai populare măsuri ale inegalităţii) cu o valoare considerabilă, respectiv 1,25 puncte procentuale în medie în cinci ani de la respectiva criză epidemiologică.

Rezultatele studiului menţionat confirmă că, de regulă, episoadele de criză sanitară majoră afectează mai acut populaţia săracă, acesteia lipsindu-i rezervele financiare pentru a se pune la adăpost, iar veniturile sale nete fiind într-o mai mare proporţie vulnerabile faţă de efectele crizei.

PIAȚA MUNCII - Telemunca: o soluţie pentru viitor sau o formă de regres social?

Epidemeia de coronavirus a însemnat, pentru milioane de salariaţi din numeroase ţări, o experienţă inedită în ceea ce priveşte telemunca, prin extinderea ei într-o manieră fără precedent. După ce într-o primă fază această manieră de a lucra a suscitat numeroase elogii, în prezent tot mai mulţi specialişti lansează avertismente în ce priveşte limitele ei.

În Franţa, întrucît foarte mulţi salariaţi au fost în măsură să lucreze de acasă, telemunca a frînat creşterea şomajului şi a contribuit masiv la menţinerea parţială a activităţilor economice. Telemunca riscă să devină chiar un fenomen la modă. Numeroşi francezi îşi caută acum case la ţară, în ideea că ar putea lucra şi după dispariţia virusului în condiţii confortabile, departe de poluarea şi stresul din marile oraşe.

Socioloaga franco-israeliană Eva Illouz avertizează însă în cotidianul Libération că pe durate lungi telemunca poate fi contra-productivă din multe puncte de vedere, începînd cu unele aspecte… psihologice. Citez din analiza ei: „Munca la domiciliu dă iluzia libertăţii dar duce la o izolare socială prelungită. Iar privarea de activităţi sociale nu merge în sensul democraţiei.”

Deja, arată Eva Illouz, liberalismul economic a dus la o fragmentare a societăţii. Dacă vom transforma locuinţele în birouri, această atomizare se va accentua. Pentru multe intreprinderi telemunca este o sursă suplimentară de profit. Ele fac economii prin renunţarea la mii de metri pătraţi de birouri, şi descoperă că salariaţii rămîn la fel de eficienţi atunci cînd lucrează de acasă ca şi atunci cînd lucrează în birouri. Grupul Facebook, de exemplu, a decis, după experienţa carantinei, să promoveze mai mult telemunca. Dar nu contribuim oare, acceptînd masiv telemunca, la construirea unei lumi oarecum totalitare, amintind de romanul 1984 al lui George Orwell?

Citez din nou din reflecţiile Evei Illouz: „Telemunca este un mod de viaţă care se opune activităţilor politice şi sociale, activităţilor sindicale de exemplu. Dacă vrei să izolezi, să fragmentezi, să separi, telemunca este o metodă ideală în acest sens pentră că oamenii nu vor avea sentimentul că sunt dominaţi.”

Fără să vrea, cei care acceptă pentru lungi perioade telemunca, devin complicii unui sistem susceptibil să devină, treptat, tot mai inuman, impersonal şi anti-democratic. In acelaşi timp salariaţii care muncesc acasă se auto-dezarmează întrucît nu mai au contact cu autoritatea, cu puterea, cu patronii intreprinderilor, dar nici cu confraţii lor. Criza sanitară din ultimele două luni ne pune de fapt în faţa unor opţiuni: vom continua să fim salariaţi şi în acelaşi timp cetăţeni, sau vom deveni nişte roboţi uşor de manipulat, ba chiar şi de concediat tot prin metoda teleconferinţei, cum s-a întîmplat în Statele Unite?

RESURSE UMANE - INFOGRAFICE Angajatorii din România au așteptări sumbre, cele mai slabe intenții de angajare după 12 ani. Angajații din hoteluri și restaurante - cei mai afectați

Angajatorii din România au așteptări sumbre privind evoluția numărului de angajați în următoarele 3 luni, 22% având în plan reduceri de personal. Angajatorii români au, pentru trimestrul al treilea al acestui an, cele mai slabe intenții de angajare după 12 ani. Sectoarele cu cele mai “negre” perspective sunt Hotelurile și Restaurantele, urmate de Comerț.

15% dintre angajatorii români prognozează o creștere a numărului total de angajați, 22% estimează o scădere și 52% nu prevăd nicio schimbare, ceea ce rezultă într-o Previziune Netă de Angajare de -7%, relevă un studiu realizat de Manpower. După ajustarea datelor pentru eliminarea variațiilor sezoniere, previziunea netă de angajare per ansambul economiei românești este de -14%. Previziunea netă de angajare se obține făcând diferența dintre procentul de angajatori care anticipează o creștere a numărului total de angajați în trimestrul următor și procentul de angajatori care prevăd o scădere în următoarele trei luni. Intențiile de angajare sunt cele mai slabe de la lansarea sondajului Manpower, în anul 2008, coborând cu 34 puncte procentuale comparativ cu trimestrul precedent, respectiv cu 26 puncte procentuale față de aceeași perioadă a anului trecut. Angajatorii din România, alături de cei din Africa de Sud și Slovacia, anticipează cele mai slabe evoluții ale numărului de angajați (ajustat sezonier) în rândul celor 26 de state din Europa, Orientul Mijlociu și Africa (EMEA) incluse în studiu.

Din totalul celor 43 de state incluse în sondaj la nivel global, doar 7 au raportat o Previziune netă de angajare (ajustată sezonier) mai slabă decât România: Brazilia, Slovacia, Africa de Sud, Columbia, Peru, Costa Rica și Singapore.
Perspectivele de angajare sunt în scădere în toate cele opt regiuni în comparație cu trimestrul precedent. Intențiile de angajare în trei din cele opt regiuni ale României sunt cele mai slabe raportate de la începutul sondajului lansat în urmă cu 12 ani – în regiunile București și Ilfov, Sud și Sud-Est. În regiunea Vest, ritmul de angajare este cel mai slab raportat din anul 2009, în timp ce în regiunea Centru este cel mai slab raportat din anul 2010. Angajatorii din șapte din cele opt regiuni ale țării prognozează restrângeri de personal în următorul trimestru, în special în două regiuni în care angajatorii raportează previziuni sumbre de -26% – în București și Ilfov și în Sud.

INTERVIU - Adina Vălean: Zeci de miliarde de euro așteaptă România la Bruxelles

Într-un interviu cu DW, comisarul european Adina Vălean povestește despre cât de simplu îi va fi României să se reformeze pe bani europeni. Dar și cum unele proiecte utile UE se blochează în protecționism.

Deutsche Welle: Ce s-a schimbat în acest nou ciclu bugetar în politica de alocare a banilor europeni? Știm că probleme în accesarea fondurilor comunitare au fost mereu birocrația, metodologia neprietenoasă, criterii uneori neconcurențiale – fie au formalitățile de participare prea greoaie, fie deciziile locale au fost cumva obscure, ca să nu spunem cazuri de corupție, cumetrii, influențe care să favorizeze anumiți competitori. Și a mai fost dificultatea cofinanțării. Se pot accesa mai ușor, acum, după pandemie, banii europeni în general și, în speță, cei pentru proiectele de infrastructură?

Adina Vălean: Cred că ați făcut o foarte bună evaluare a problemelor cu care ne confruntăm în general în finanțarea europeană. Există intenția Comisiei Europene să vină cu o abordare inovativă – și anume să se împrumute de pe piețele financiare internaționale profitând de bonitatea extraordinară pe care o are Uniunea Europeană, pentru 750 de miliarde pe care să le pună la dispoziția statelor membre. Sunt 500 de miliarde în fonduri nerambursabile și 250 de miliarde împrumuturi în condiții foarte avantajoase. Pe lângă schema financiară multianuală de 1.100 de miliarde avem, iată, acest instrument de redresare și dezvoltare economică numit Next Generation EU care va fi foarte flexibil și foarte adaptat nevoilor fiecărei țări.

Majoritatea acestor fonduri nerambursabile merg într-un instrument care se dă direct statelor membre, foarte ușor, în baza nevoilor pe care acestea le au, rezultate din raportul de țară. În România, raportul de țară din semestrul european ne spune că avem nevoie de reformă și investiții în structura de sănătate, în structura de educație, apoi, în infrastructura de transport, unde avem lipsuri majore, și în digitalizarea României.

România trebuie să gândească niște proiecte, face un plan de țară de reformă și dezvoltare, pe care îl prezintă Comisiei Europene până în aprilie, anul viitor. Dacă este aprobat de Comisie, banii vor putea fi accesați imediat și pot intra în aceste proiecte dorite foarte mult de cetățenii României și absolut necesare.

CONTRIBUȚII ȘI COMENTARII - Un profesor de liceu mi-a mărturisit care e cea mai mare spaimă a cadrelor didactice: nu e nici salariul, nici copilul îndărătnic și obraznic, nici programa școlară stufoasă, ci părintele critic de serviciu

Nici nu-și începuse fiică-mea bine studiile (grădinița – grupa mică), atunci când am făcut cunoștință cu părinții critici de serviciu. Părinții critici de serviciu sunt o constantă a sistemului de învățământ, de stat mai ales, deși îi întâlnim și în învățământul privat, unde criticile sunt totuși nuanțate în funcție de bugetul alocat pentru școala sau grădinița privată.

Cu cât suma ce părăsește buzunarul părintelui în direcția învățământului privat este mai mare, cu atât tendința de a critica procesul instructiv-educativ este mai scăzută: fie că școala privată, centrată pe elev, atinge standarde înalte, fie că părintele plătește o sumă piperată, pentru care alege să considere că ar trebui să fie mulțumit pentru serviciile oferite.

Vorbind cu un profesor de liceu, am aflat că spaima cea mai mare a cadrelor didactice nu e nici salariul, nici copilul îndărătnic și obraznic, nici programa școlară stufoasă, ci părintele critic de serviciu, care intervine activ și agresiv în organizarea activității instructive. Acest părinte consideră întotdeauna că elevul are prea multe teme de făcut, că școala începe prea de dimineață, că sportul e o pierdere de timp, că notele se pot negocia (deși notele nu contează).

Tot părintele critic găsește piedicile din calea performanțelor școlare ale copilului, cum ar fi că profesorul vorbește prea mult, prea puțin sau prea tare sau că în clasele orientate spre sud e prea cald, după cum în clasele orientate spre nord nu e suficientă lumină. De obicei, pentru rezultatele slabe ale copilului nu există decât un singur vinovat: școala, cu profesorii aferenți, care se străduiesc insuficient. Copilul nu citește? Profesorul e vinovat, deși pe noptiera părintelui nu a stat niciodată vreo carte. Copilul nu acordă credit școlii? Școala e vinovată, deși părintele consideră că școala nu e importantă și e gata să-ți exemplifice cu personajul x sau y, care, cu studiile neterminate, au ajuns „oameni de succes”.

Ne găsești și aici:

Contact

Adresa: Bd. V. Pârvan 4, Timişoara 300223, Timiş, România
Locație: Parter (clădirea rectoratului)
Tel: +40(0)256.592.303
E-mail: dci@e-uvt.ro